Spectacol de teatru după romanul “Moromeţii”, prezentat la Cluj-Napoca
Doi mari actori – George Mihăiță și Marcel Iureș – și o piesă de teatru scrisă după ”Moromeții” lui Marin Preda, de Cătălin Ștefănescu. Astfel putem descrie, pe scurt, spectacolul ”Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, prezentat miercuri, 15 iunie, la Cluj-Napoca.
Ilie Moromete și Cocoșilă vor aduce Poiana lui Iocan pe scena Casei de Cultură a Studenților, începând cu ora 20, în spectacolul regizat de Alexandru Dabija.
Biletele sunt disponibile în rețeaua iabilet.ro și pe platforma poftimcultura.ro.
Textul propus de Cătălin Ștefănescu după “Moromeții” este o adevărată bijuterie pentru dramaturgie. Acest “după”, mai des folosit “după” o piesă de către regizori, prinde în sfârșit sens major. Cătălin Ștefănescu, realizator al apreciatei emisiuni tv. “Garantat 100%”, extrage esența romanului, apelând la replicile sale pentru a arăta frământările din viața omului obișnuit, fie țăran sau orășean. Alege două presonaje din roman, pe Ilie Moromete și Cocoșilă care aparent stau la taclale și evocă pe cei ce le sunt aproape. Dialogul dintre cei doi din prima parte a reprezentației, un dialog acid satiric cu rezonanță spre actualitatea zilelor noastre, se motivează dramatic în următoarea secvență a evocărilor. Ilie Moromete cu amărăciune amintește cum i s-a destrămat familia, cum l-au părăsit cei trei fii și i-au înșelat încrederea, ca apoi spre final să amintească de insistențele cu tâlc ale fiului cel mic, Niculae de a fi dat la școală. Povestea de viață surprinsă amplu în proza romanului, devine un text tragicomic suculent, în două personaje, cu trimiteri dibaci manevrate spre alte personaje apropiate lor.
Cei doi mari actori au un sprijin substanțial în regie. Alexandru Dabija își axează viziunea regizorală pe forța actorilor. Vizualizarea generală a reprezentației se bazează doar prin câteva, să le spunem obiecte, cu sens, inspirat alese de regizor. Obiectele devin decorul spectacolului. O fărâmă dintr-un gard desparte lumea vie a lui Moromete de viața de dincolo, de o ladă cu zestrea amintirilor acestuia, în care într-un sac se ascund portretele celor dispăruți ce de obicei sunt puse pe cruci, două scaune cu trei picioare completează “decorul”, ca și tigaia cu fasole, o ceapă, sticla de țuică și cănile cu batiste legate ca obiecte pentru o pomană … a vieții apuse. Obiectele joacă și impun situații. (Ileala Lucaciu)
***
“Nu prea știu cum e să vorbești despre țărani într-o lume care are ”casă la țară”. Nu prea știu cum e să fii mare scriitor cînd “intri în manuale”. Sau cînd breasla te tot propune la premiul Nobel. Fiecare cultură cu mîncărurile și creatorii ei. Mi-e frică de țărani și de dramaturgia contemporană. Pe de altă parte, am vrut dintotdeauna să văd la Act o piesă cu țărani. Și, uite că am parte de ea. Mă bucur, ăsta e cuvîntul. Mă bucur de piesa lui Cătălin Ștefănescu, de fabulosul roman al lui Preda, de actorii George și Marcel. Așa e la noi, ne bucurăm de toate prostiile”. – Alexandru Dabija
Distribuţie: Marcel Iureş şi George Mihăiţă
Regizor: Alexandru Dabija
Din echipă:
Coloana sonoră: Ovidiu Păcurar,
Muzica: Răzvan Mirică
