Minutul de poezie: Nina Cassian

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian, pe 27 noiembrie 1924, la Galaţi, este poetă, eseistăşi traducătoare. S-a născut într-o familie de origine evreiască, tatăl său fiind, la rândul său, un traducător cunoscut.

A frecventat cercuri intelectuale de stânga şi, la vârsta de 16 ani, a intrat în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate. În paralel, primele ei încercări literare au fost încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă.

În 1945 i-a apărut prima poezie, “Am fost un poet decadent”, în ziarul România liberă, iar doi ani mai târziu a debutat editorial, cu volumul de versuri suprarealiste “La scara 1/1”.

A început să scrie în paralel şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile estetice ale evadării în fantezie şi candoare, precum şi două volume de “proză subiectivă”, la persoana întâi.

A publicat peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi prozăşi a inventat o nouă limbă poetică, “limba spargă“.

În 1969, Nina Cassian a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România. După plecarea în America şi după ce Securitatea a descoperit poeziile sale „subversive”, operele sale au fost retrase şi interzise, până la căderea regimului comunist.

A continuat să scrie şi să publice în străinătate, în limba engleză, iar în 2008 şi 2010 s-a întors în ţară, pentru a-şi lansa noi volume.

Considerată a fi una din marile seducătoare ale literaturii române, Nina Cassian a fost “muza lui Ion Barbu”, fiind iubităşi de alţi scriitori celebri, între care Marin Preda. “Am iubit şi am fost iubită. Am creat non-stop. M-am bucurat de recunoaştere, uneori, şi am avut parte de marginalizări, frecvent, chiar şi în zilele noastre. Dar toate astea aparţin echilibrului vieţii!”, spunea Nina Cassian într-un interviu acordat în 2010, revistei Tango.

S-a stins din viaţă la vârsta de 89 de ani, în aprilie 2014.

Poezia „Donna miraculata” a apărut anul trecut într-un top internaţional al celor mai frumoase 50 de poeme de dragoste din ultimii 50 de ani:

„De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,

nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
– ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.”

“Poezie în limba spargă”

În câmpul ce iţea de bruturează,

A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,

Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşleagă,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: În lanţuri apa să se tragă!