Minutul de poezie: Emil Isac

Emil Isac a fost un poet român, născut pe 27 mai 1886 la Cluj – oraş unde şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii. Tatăl său a fost avocatul Aurel Isac, cel care a participat la procesul Memorandumului şi a fost primul senator al Clujului.

Citim poezia: „Cântec de toamnă”:
Copilul meu încearcă să prindă o rază de soare
Şi plânge că n-a putut să o prindă…
Şi mă întreabă: cine-a aprins soarele,
Cine a aprins soarele ca raza lui să aprindă?…

Copilul prinde o floare, gingaşă şi albă floare…
Şi înţelege glasul neprihănitei comori.
Sărută floarea şi râde cu lacrămi. O, de-atâtea ori
În viaţă, vei săruta, răzând şi plângând, flori!.

Aştept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte…