Minutul de poezie (contemporană): Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în Bucureşti. Este unul dintre cei mai importanţi poeţi contemporani din literatura română; face parte din grupul poeţilor optzecişti care au frecventat Cenaclul de Luni, condus de criticul literar Nicolae Manolescu.

Este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie. Este profesor universitar doctor la Catedra de literatură română a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti.

Cărţi publicate
Versuri

Faruri, vitrine, fotografii…, Cartea Românească, Bucureşti, 1980 – Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980
Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1983
Totul, Cartea Românească, Bucureşti, 1985
Levantul, Cartea Românească, Bucureşti, 1990 – Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990
Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Editura Brumar, Timişoara, 2003 

Proză

Visul, Cartea Românească, Bucureşti, 1989 – Premiul Academiei române pe 1989
Nostalgia, ediţie integrală a cărţii Visul, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
Travesti, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul ASPRO pe 1994
Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005
Gemenii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
REM, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
Mendebilul, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996
Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002
Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 

Citim „Poema chiuvetei”:

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
– stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să–şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
… cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată…
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.