Minutul de poezie: Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski, născut pe 14 martie 1854, la Bucureşti, a fost poet, prozator, dramaturg şi publicist român. S-a inspirat, în opera sa, mai ales din literatura franceză; a fost supranumit „poetul rondelurilor” şi este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. În calitate de iniţiator al cenaclului şi revistei literare „Literatorul”, a susţinut modernizarea poeziei româneşti, fiind într-o continuă polemică cu junimiştii.

Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activităţii lor scriitoriceşti, numeroşi tineri talentaţi, printre care George Bacovia şi Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa, Literatorul; iar în revista Liga ortodoxă au debutat, printre alţii, Tudor Arghezi şi Gala Galaction.

S-a stins din viaţă pe 24 noiembrie 1920 şi a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române.

Macedonski e unul dintre puţinii noştri autori de rondel. Spre sfârşitul vieţii a scris celebrele cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de porţelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927).

„Rondelul rozelor ce mor”

E vremea rozelor ce mor,

Mor în grădini, şi mor şi-n mine —
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor —
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine,
Duioase-şi pleacă fruntea lor… —
E vremea rozelor ce mor.

„Rondelul oraşului mic”

Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proşti, dar cumsecade,
Ce nici nu ştiu că sunt poet.

Cu centrul intim şi cochet,
Şi fără case cu arcade;
Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.

Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Şi nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret.
Oraşul mic te fură-ncet.