“Bărbierul din Sevilla” revine pe scena Operei Române
”Bărbierul din Sevilla” revine pe scena Operei Naţionale, vineri, 14 octombrie 2016, ora 18:30. Este prima întâlnire cu publicul a lui Figaro, veselul și iubitul specialist în ticluirea amorurilor, din Stagiunea 2016-2017. Astfel, admiratorii săi sunt invitaţi la un spectacol spumos și aventuros, plin de pasiune și intrigi savuroase, care vă va purta cu umor în romantica Sevilla a secolului XVIII.
Una dintre cele mai comice, animate și așteptate opere din câte s-au scris vreodată, ”Bărbierul din Sevilla”, de Gioacchino Rossini, revine pe scena teatrului liric clujean, în aplauzele publicului mereu dornic de faimoasa capodoperă bufă. Spectacolul îl readuce în lumina reflectoarelor pe Figaro, bărbierul spaniol plin de umor, curajos și romantic, care conferă farmec poveștii de dragoste dintre neliniștitul Conte Almaviva și frumoasa Rosina. Creația lui Gioacchino Rossini a înregistrat un succes răsunător chiar de la premiera sa absolută din anul 1816, ținând și în prezent capetele de afiș ale operelor din întreaga lume.
Vom păși în povestea spaniolă alături de artiștii: Bogdan Nistor- Figaro, Iulia Merca -Rosina, Liviu Iftene (invitat) – Contele Almaviva, Cristian Hodrea – Don Bartolo, Simonfi Sandor, Laura Essig- invitată, debut, George Godja, Corneliu Huțanu și Emil Rădulescu Chioreanu, acompaniați la pian de Adela Bihari, alături de Orchestra Operei Naționale Române din Cluj, coordonată cu precizie de bagheta domnului dirijor Adrian Morar. Regia artistică poartă semnătura lui Emil Strugaru.
Una dintre cele mai îndrăgite opere bufe din repertoriul universal, ”Bărbierul din Sevilla”, de Gioacchino Rossini, a fost prezentată în premieră mondială în anul 1816, la Teatrul Argentina din Roma, sub titlul sugestiv ”Almaviva” (Inutila precauțiune).
În fermecătoarea și colorată Sevilla a secolului 18, Figaro este bărbierul cel vesel și iubit de întregul oraș, care ajută la împlinirea marii iubiri dintre Rosina și Contele Almaviva. Provocarea este, însă, mare, deoarece frumoasa Rosina este dorită și de tutorele său bătrân, Bartolo, care are avantajul ajutorului lui Basilio, maestrul de muzică al tinerei.
Atmosfera amoroasă și comică a operei este dată de multele tertipuri la care apelează Contele Almaviva și Figaro pentru a se apropia de frumoasa iubită și a-i declara dragostea. Scena finală, în care Figaro și Contele pătrund în casa Rosinei în miez de noapte, urcând pe scara sprijinită de balconul acesteia, este cea care dă un suflu și mai pasional și aventuros operei în trei acte. Inima Rosinei cunoaște bucuria deplină atunci când Almaviva îi oferă în genunchi dragostea, averea și numele. Părtaș la declarația înflăcărată este și profesorul Basilio, mituit de adversarii lui Bartolo, care devine martorul căsătoriei dintre îndrăgostiți. Bătrânul și încruntatul Bartolo sosește prea târziu pentru a mai opri uniunea și este consolat doar de renunțarea lui Almaviva la zestrea Rosinei, care îi va rămâne lui.
